Am citit pe net zilele astea de un baiat pe nume Corey Worthington din Melbourne, Australia de 16 ani care in data de 13.01.2008 a dat o mega petrecere acasa la el cu peste 500 de persoane si bineinteles in toata povestea aceasta a fost implicata si politia in urma plangerilor venite de la vecini, pagubele s-au ridicat undeva la 2500 dolari.

Aceasta stire mi-a adus aminte de o intamplare despre un bairam…

Se da un camin studentesc, o camera, se pune ziua unei fete (cursurile si cartile mai tot timpul in fata ei - aka tocilara), se ia bautura alcoolica (damn) si ramane doar sucul, se adauga cativa invitati - dar nu prea multi, se asculta muzica bunisoara - uraaa… reteaua sa traiasca ca daca o melodie nu se afl in playlist imediat se face rost de ea…

- Ok… super, dar unde e tortul?
- Pai stai ca pana la tort mai este… (oricum era un soi de prajitura pe post de tort)!

Faza cea mai dura este ca pe la 0:30 - 01:00 noaptea lumea s-a plictisit de ascultat muzica de dansat de mancat si a inceput sa joace fazan! Daa… ai citit bine FAZAN! Puteau sa incerce ceva cu un pachet de carti sigur iesea ceva mai frumos! Dar la un bairam sa incepi sa te gandesti la cuvinte incuietoare… parca e prea weird (ciudat)! De atunci a ramas o vorba… bai sper ca nu mergem la un "bairam cu fazan"!?