RamiSeara.. seara tarzie de toamna tarzie…
Stam la o masa mica intr-un local anonim, ascuns. De ce ne ascundem? De noi, in primul rand. O cafea se raceste in fatza noastra in timp ce conversatia curge. Trecem de la un subiect la altul, gravitam in jurul aceluiasi etern subiect: noi. Fabulam caci nu ne permitem sa avem certitudini.
Ne unesc multe dar ne despart si mai multe.
Te privesc cum te joci in jurul meu, in cuvinte ce au rezonante adanci. In cuvinte ce vor sa spuna dar nu spun. Si ma gandesc daca nu fac si eu cel putin acelasi lucru cu tine.
Scrumul din tigara cade singur… inca o tigara arsa… Dar prin ea am mai castigat 5 minute din viata mea cu tine. Am furat. Am oprit timpul pret de o tigara arsa.
Si vorbim despre tot si orice. Mai putin despre noi. Noi nu exista.
Peste cateva minute ne plimbam prin parc. Noaptea e tacuta. Si deodata, tacuti suntem si noi. Pasi ce se pierd pe alei intunecate. Cuvinte ce nu se rostesc. Tacere.
Sa imi iau ramas bun de la tine? Nu pot sa imi iau ramas bun de la ceva ce nu este al meu.
Am mai inchis intr-o cutie inca o amintire …
…cuvinte fara sens… sentimente fara vina… amintiri de mine…